Duration 8:14 / Durata 10:39

Draft

Ce poate învăța România de la alte țări pentru a dobândi o viziune strategică asupra educației

1. Profesionalizarea carierei didactice în România

2. Îmbunătățirea managementului educațional la nivelul unităților de învățământ din România

3. Creșterea accesului la o educație timpurie de calitate în România

4. Creșterea echității educaționale în România

# Educarea elevilor pentru viitorul lor, nu ca-n trecutul nostru

Romania’s strategic vision for education: learning from international experience

Translated by ion.stanca@manual.gratis

29 ianuarie 2020

Caitlyn Guthrie (analist de politică educațională) și Anna Vitoria Perico E Santos (asistent de cercetare)

Direcția OECD pentru Educație și Aptitudini

În 2016, președintele României, Klaus Iohannis, a lansat o nouă inițiativă de abordare a problemelor strategice cu care se confruntă sistemul de educație al țării. Proiectul de consultare publică pe mai mulți ani, „România Educată”, a reunit o categorie largă de părți interesate cu scopul de a ajunge la o viziune națională pentru educație care să fie indepedentă de schimbările politice. Pornind de la concluziile dezbaterilor regionale și dialogurilor naționale, România a stabilit o nouă strategie educațională pentru perioada 2018-2030, care evidențiază provocările educaționale actuale și identifică soluțiile potențiale.

Acest lucru vine într-un moment critic pentru dezvoltarea națională a țării. În ciuda unor îmbunătățiri, datele de la PISA 2018 dezvăluie că aproape 41% dintre elevii români nu au abilitățile de citire fundamentale necesare învățării pe tot parcursul vieții. Acești elevi se confruntă cu un risc ridicat de a rămâne în urmă în ceea ce privește educația, în special cei care trăiesc în mediul rural sau care provin din medii defavorizate. Atingerea excelenței și a echității educaționale în România ar putea facilita trecerea elevilor după terminarea studiilor la activitate productivă, aducându-și aportul la creșterea economică. În acest scop, „România Educată” prezintă o viziune pentru îmbunătățirea calității educației pentru toți elevii.

Pentru ca această viziune să devină realitate, România a dorit să afle mai multe despre politicile și practicile folosite de alte țări pentru îmbunătățirea sistemelor lor de învățământ. OECD a sprijinit acest efort prin colaborarea cu Administrația Prezidențială a României și Direcția Generală pentru Sprijinul Reformei Structurale a Comisiei Europene (DG REFORM)* pentru a dezvolta o serie de politici care să ofere perspective internaționale și să ajute la abordarea unor provocări educaționale identificate de proiectul „România Educată”. Aceste politici au fost prezentate de directorul OECD pentru Educație și Aptitudini, Andreas Schleicher, în cadrul unei conferințe despre educație organizată de Administrația Prezidențială a României pe 29 ianuarie 2020. Aceste documente de politici acoperă patru subiecte principale:

1. Profesiunea didactică

România este una dintre puținele țări din OECD și Uniunea Europeană (UE) care nu are standarde naționale pentru predare. Primul nostru document concis de politică educațională prezintă exemple despre modul în care standardele de competență ale cadrelor didactice pot fi clar definite pentru a contribui la formarea programelor de educație inițială ale profesorilor și dezvoltare profesională pentru a se concentra pe practicile pedagogice, practici care acum sunt istoric depășite în România, întrucât sunt în mare parte din Europa de Est.

Analiza identifică, de asemenea, avantajele și oportunitățile restructurării sistemului actual de management al profesorilor din România pentru a ajuta profesorii să crească profesional pe parcursul carierei lor. Astăzi, promovarea cadrelor didactice din România se bazează numai pe evaluarea academică care nu are în vedere alte dimensiuni importante ale felului în care predau. Practica internațională sugerează că o structură a carierei bazate pe performanță, prin care profesorii să fie apreciați de către profesioniști instruiți și încurajați să se implice în dezvoltarea profesională continuă, ar putea ajuta la îmbunătățirea predării în România.

2. Conducere profesionistă a școlilor

Majoritatea reformelor școlare din țările OECD a căutat să dezvolte rolul liderilor școlilor, dar acest lucru a primit mai puțină atenție în România. Drept urmare, directorii școlilor din România văd în primul rând funcția lor ca fiind pur administrativă, mai degrabă decât să-și asume responsabilități pentru calitatea predării și învățării în școlile lor.

Al doilea document de politică subliniază modul în care alte sisteme de învățământ, cum ar fi Australia și Scoția (Marea Britanie), au dezvoltat lideri școlari eficienți, prin definirea clară a standardelor profesionale și prin introducerea unor procese de selecție și pregătire inițială mai riguroase. Rezumatul oferă, de asemenea, exemple despre cum experiențele de învățare practică în domenii specifice legate de activitatea zilnică a conducătorilor de școli - cum ar fi rețelele, programele de consiliere și îndrumare - pot avea un impact pozitiv asupra dezvoltării profesionale ale conducătorilor școlilor românești.

3. Acces la educație timpurie de calitate

Ca și în multe alte țări din regiune, participarea la educația și îngrijirea timpurie a copiilor (ECEC) în România a fost considerabil mai bună până la începutul anilor ’90, când reformele au făcut ca o mare parte din infrastructura publică să fie desființate, iar resursele mai scăzute. Ratele de înscriere au crescut în ultimele decenii, în special în rândul copiilor de vârstă preșcolară (88% în 2016), dar rămân sub obiectivele naționale și nivelul de referință al UE 2020 de 95%.

Cel de-al treilea document de politici educaționale vizează să sprijine eforturile României de a îmbunătăți accesul și calitatea serviciilor ECEC. Pentru a face acest lucru, România va trebui să crească cheltuielile ECEC, să abordeze barierele de participare și să ofere servicii flexibile. Când vine vorba de îmbunătățirea calității serviciilor ECEC, practica internațională arată că o continuitate a învățării și dezvoltării pentru toate vârstele a programelor ECEC - inclusiv alinierea la educația primară - are un impact pozitiv asupra dezvoltării copiilor. Anglia (Marea Britanie), de exemplu, a dezvoltat mecanisme de asigurare a calității, precum acreditarea, pentru furnizorii de educație primară a personalului ECEC. Acest lucru contribuie la asigurarea faptului că conținutul programului corespunde cerințelor naționale de competență, așa cum este cazul educației inițiale a cadrelor didactice în sistemul școlar.

4. Echitate educațională

În ciuda îmbunătățirilor din ultimii ani, mulți elevi din România continuă să treacă prin școală fără să aibă competențele de bază și o mare parte dintre ei abandonează școala înainte de a finaliza învățământul gimnazial.

Cel de-al patrulea document de politică educațională se concentrează pe politicile care pot sprijini România în asigurarea participării tuturor elevilor la educația de bază și completări - în special a celor din grupuri defavorizate.

Având în vedere diversitatea modalităților de abordare a echității educaționale, acest raport se concentrează în mod special pe îmbunătățirea alfabetizării funcționale, reducerea abandonului școlar timpuriu și ajutarea celor care au abandonat școala să revină la școală. Rezultatele altor țări sugerează că România ar putea îmbunătăți echitatea educațională prin identificarea elevilor cu risc de a rămâne în urmă cu învățătura. Implicarea părinților, a comunităților și oferirea de resurse suplimentare pentru elevii și școlile în dificultate, s-au dovedit a fi măsuri importante.

Practica internațională sugerează că o structură de carieră bazată pe performanță, prin care profesorii să fi evaluați de profesioniști instruiți și încurajați să se implice în dezvoltarea profesională continuă, ar putea ajuta la îmbunătățirea predării în România.

Pe măsură ce România lucrează pentru implementarea viziunii „România Educată”, aceste documente pot oferi informații valoroase despre politicile și practicile pe care alte țări le-au folosit pentru a aborda provocări similare. Cu toate acestea, importanța contextului nu poate fi subestimată, iar documentele nu își propun să ofere modele pentru replicarea en-gros. Cu toate acestea, ideile și experiențele descrise aici pot oferi o perspectivă largă pentru a fi luate în seamă de România atunci când discută soluții care se potrivesc propriului său mediu politic și social. Abordarea cu succes a provocărilor educaționale identificate în aceste documente ar putea aduce beneficii pentru școlile, profesorii și studenții din România.

* Aceste documente educaționale au fost finanțate de Uniunea Europeană și implementate în cooperare cu Comisia Europeană.